Există o legătură între sănătatea planșeului pelvian și incontinența urinară?

Rolul Mușchilor Planșeului Pelvian în Controlul vezicii urinare și Continență

Cum susțin mușchii planșeului pelvian funcția sfincterului urinar

Mușchii planșeului pelvian acționează asemenea unei rețele de susținere situată sub zona vezicii urinare și uretrei, având un rol important în capacitatea unei persoane de a controla fluxul de urină. Atunci când oamenii tușesc, râd sau ridică obiecte grele, acești mușchi se contractă pentru a preveni scurgerile accidentale prin comprimarea uretrei împotriva țesuturilor din jur. O cercetare publicată anul trecut în Nature a evidențiat cifre destul de alarmante. Persoanele care prezintă slăbirea acestor mușchi au fost considerate cu aproximativ 62 la sută mai predispuși să sufere de scurgeri urinare legate de stres, comparativ cu persoanele care au planșee pelviene mai puternice. În esență, atunci când acest grup muscular devine slab, există o presiune redusă care menține lucrurile în poziție, ceea ce face mai dificil pentru organism să-și păstreze continența în timpul mișcărilor și activităților zilnice.

Coordinarea neuromusculară și mecanismul de continență

Un control bun al vezicii urinare depinde de modul în care mușchii planșeului pelvian și sistemul nervos lucrează împreună. Pe măsură ce vezica începe să se umple, senzori speciali transmit mesaje către creier, indicându-i să oprească contracția mușchilor detrusori, în același timp determinând mușchii planșeului pelvian să se contracte. Această colaborare între nervi și mușchi menține urina conținută până când persoana decide să meargă la toaletă. Studiile arată că acești mușchi ai planșeului pelvian cooperează de fapt cu mușchii abdominali mai profunzi pentru a menține o presiune adecvată în interiorul abdomenului. Acest echilibru este foarte important pentru a preveni scurgerile atunci când oamenii tușesc, strănută sau efectuează orice mișcare bruscă care altfel ar putea provoca accidente.

Hiper-mobilitate uretrală și contribuția sa la incontinența urinară de efort

Aproximativ 8 din 10 persoane care suferă de incontinență de efort au de fapt o afecțiune numită hiper-mobilitate uretrală, ceea ce înseamnă, în esență, că uretra se mișcă prea mult atunci când fac efort fizic, conform revistei Nature din anul trecut. Ce se întâmplă este că atunci când mușchii de la baza corpului devin mai slabi, nu mai pot susține zona în care uretra se unește cu vezica urinară. Astfel, chiar și presiuni mici pot provoca scurgerea urinei. Structura corporală se modifică în această zonă, făcând ca mecanismele naturale de închidere să funcționeze mai slab decât în mod normal. E ca și cum ai fi lovit de două ori simultan. Atât structurile de susținere fizică, cât și controlul muscular din jurul deschiderii încep să se deterioreze. Există totuși vești bune pentru persoanele care descoperă această problemă în stadii incipiente. Majoritatea cazurilor răspund bine la exerciții specifice menite să întărească mușchii planșeului pelvian. Programele de terapie fizică axate pe mișcări de tip Kegel au arătat rezultate reale în inversarea acestor probleme înainte ca ele să devină permanente.

Tipuri de incontinență urinară legate de disfuncția planșeului pelvian

Incontinența urinară de efort: Relaxarea pelviană și efortul fizic

Când mușchii planșeului pelvian devin slabi, poate apărea ceea ce se numește incontinență urinară de efort, sau SUI (abrevierea pentru stress urinary incontinence). Persoanele afectate pot observa scurgeri de urină în timpul unor activități obișnuite, cum ar fi tusea, strănutul sau chiar ridicarea unor obiecte grele. Esențialmente, acești mușchi nu mai sunt suficient de puternici pentru a susține corect uretra, ceea ce duce la o mișcare excesivă a acesteia. Conform unor studii recente, aproximativ 25 de milioane de adulți din Statele Unite se confruntă cu o formă oarecare de incontinență urinară. Principalele cauze ale slăbirii mușchilor pelvieni sunt, de obicei, nașterea vaginală și pur și simplu îmbătrânirea.

Incontinența urinară de imperiositate și cea mixtă: Implicare suprapusă a planșeului pelvian

Vezica hiperactivă înseamnă acele dorințe bruște și puternice de a urina care pur și simplu nu dispar, de obicei din cauza unui dezechilibru în modul în care nervii și mușchii lucrează împreună în zona respectivă. Mulți oameni se confruntă de fapt cu incontinență mixtă, experimentând simultan atât tipul de efort, cât și aceste senzații urgente. Potrivit unor cercetări publicate anul trecut de Yale Medicine, aproximativ un sfert dintre femei au probleme legate de musculatura pelviană care duc la scurgeri de ambele tipuri. Lucrul cu incontinența de efort este că apare atunci când mușchii vezicii încep să reacționeze autonom. Dar iată vestea bună: antrenamentul mușchilor pelvieni poate ajuta cu adevărat la stabilizarea zonei în jurul uretrei și la reducerea acestor atacuri frecvente și deranjante de urgență. Acest lucru dovedește cât de mult sunt conectate și interacționează toate componentele din acea zonă inferioară a corpului pentru a menține controlul.

Antrenamentul Mușchilor Pelvieni ca Tratament de Primă Linie pentru Incontinența Urinară

Dovezile clinice care susțin exercițiile pentru musculatura pelviană în cazul incontinenței

Antrenamentul muscular al planșeului pelvian sau PFMT funcționează destul de bine pentru persoanele care se confruntă cu probleme de incontinență urinară. Au fost efectuate peste 30 de studii randomizate pentru a analiza această metodă. Conform unui studiu amplu realizat de Cochrane în 2018, care a urmărit aproximativ 2.100 de femei, cele care au practicat PFMT au înregistrat o reducere semnificativă a problemelor de scurgeri. În cazurile de incontinență urinară de efort, femeile au avut cu jumătate până la două treimi mai puține accidente. În cazul incontinenței urinare de imperiozitate, reducerea a fost totuși impresionantă, cu o îmbunătățire de aproximativ 40-60 la sută. Atunci când este vorba de incontinență mixtă, unde ambele tipuri apar împreună, adăugarea antrenamentului vezicii urinare alături de exercițiile pentru musculatura pelviană a contribuit și ea la îmbunătățirea stării. Scorul mediu pe scala ICIQ-UI a scăzut cu aproape 4 puncte, ceea ce este considerat statistic relevant. Aceste rezultate sugerează că PFMT ar trebui luat în serios ca parte a oricărui plan de tratament pentru incontinența urinară.

Cum îmbunătățirea forței musculare reduce simptomele în diferitele tipuri de incontinență

Întărirea acestor mușchi crește presiunea de închidere a uretrei (creștere cu 20–40 cm H₂O) și reduce hiperactivitatea detrusorului.

Beneficii pe termen lung și provocări legate de respectarea tratamentului de către pacienți

Deși studiile arată că 72% dintre pacienți mențin reducerea simptomelor la 12 luni, conformitatea scade la 30–45% după 6 luni din cauza complexității exercițiilor. Programele la domiciliu care utilizează instrumente de biofeedback îmbunătățesc conformitatea cu 22% (Al Belushi et al., 2020). Totuși, 41% dintre pacienți necesită încă refacerea periodică a instruirii pentru a menține rezultatele.

Principali factori de risc: cum afectează nașterea, îmbătrânirea și hormonii sănătatea planșeului pelvian

Impactul nașterii vaginale și al traumei pelviene asupra integrității musculare

Nașterea vaginală este încă una dintre principalele cauze ale problemelor cu planseul pelvian, conform cercetărilor în obstetrică. În timpul nașterii, mușchii sunt întinși, iar nervii pot fi deteriorați, ceea ce modifică funcționarea pelvisului pe termen lung. Trabalul pune o presiune reală asupra corpului, slăbind țesuturile care susțin zona uretrei și vezicii urinare, crescând astfel probabilitatea apariției unor scurgeri atunci când femeile tușesc sau fac exerciții fizice. Nașterile complicate – cum ar fi utilizarea forcepsului, bebeluși născuți cu greutate mare sau travaliu foarte prelungit – tind să agraveze aceste probleme, uneori chiar de trei ori mai mult decât în cazul nașterilor prin cezariană. Chiar și atunci când totul decurge fără probleme în timpul unei nașteri vaginale, mușchii levator ani pot fi suprasolicitați, ceea ce afectează capacitatea lor de a menține conținerea urinei în timpul activităților precum alergatul sau ridicarea obiectelor.

Îmbătrânirea, Menopauza și Slăbirea Forței Planseului Pelvian

Schimbările hormonale care apar în timpul menopauzei au un efect real asupra sănătății pelviene. Studiile arată că, atunci când nivelurile de estrogen scad, există o creștere de aproximativ 58 la sută a degradării țesuturilor care susțin vezica urinară. Fără suficient estrogen, colagenul începe să dispară din aceste ligamente pelviene importante. În același timp, mușchii se slabesc în mod natural pe măsură ce îmbătrânim, astfel că organismul își pierde parțial capacitatea de a controla automat fluxul de urină. La femeile de aproximativ 70 de ani, cam jumătate dintre ele suferă de prolaps al unui organ pelvian, deoarece planșeul pelvian s-a slăbit în timp. Factori precum supraponderea sau afecțiunile respiratorii cronice agravează și mai mult situația. Aceste afecțiuni exercită o presiune suplimentară asupra structurilor pelviene deja tensionate, ceea ce poate duce la probleme și mai grave în viitor.